Banii n-aduc fericirea! Oare?…

Aceasta postare ar putea sa se numeasca si “in direct din Vama Veche”. Ma uit in jur la oameni ce par mai hippie decat cei de acum 50 ani. Foarte extrovertiti si prietenosi, unii dintre ei se ofera sa primeasca bani de la trecatori in cele mai creative moduri: “Primesc bani gratis”, “Poza cu lada pt 1 Ron” sunt doar cateva dintre ele. Initial m-am distrat teribil cautand placutele din carton sa vad ce au mai scornit. Dupa un timp insa amuzamentul s-a mai domolit si a lasat loc curiozitatii in legatura cu procesul. Iata deci ca si ei, sub masca nepasarii si a distractiei, au nevoie sa faca rost de bani. Si gasesc moduri sa faca asta.

Intr-una din zile ne-am intalnit (tot in Vama) cu niste amici din Bucuresti. Am ajuns pana la urma sa vorbim si despre modul in care am fost crescuti, inclusiv in legatura cu banii. Idei de genul “Banii sunt ochiul dracului” sau “Banii n-aduc fericirea” pareau extrem de familiare pentru fiecare dintre cei prezenti. Cum, atunci, de pana si cei mai hippie hippioti investesc timp si energie in a face rost de bani?

La polul opus sunt cei care au decis (din motive diverse) ca modul de a fi fericiti in viata este sa aiba multi bani. Semnificatia banilor pentru oameni variaza enorm si daca intelegem asta lucrurile au mai mult sens. Totusi, in cabinetul de psihoterapie intalnim adesea oameni pentru care banii au adus multe, insa nu si fericirea. Nu ca n-ar fi buni, insa pare ca ceva major lipseste.

In filmul “The Happy Movie”, pe care il recomandam intr-un alt post, avem la inceput un scurt interviu cu un tanar care este intrebat ce-si doreste in viata. “Sa fiu fericit!” raspunde el. Este intrebat mai departe ce anume i-ar aduce fericirea. Raspunsul este simplu: banii.

Si acest documentar, precum si alte surse redau studii care au ajuns la o concluzie similara: Banii nu aduc fericirea… daca ii ai peste o anumita limita de confort.

Cu alte cuvinte, daca nu avem bani sa incalzim casa, nu putem plati medicamentele sau nu-i putem cumpara haine noi copilului care a crescut… mai multi bani ar aduce o stare crescuta de bine. Daca insa avem un venit din care ne permitem sa ducem o viata confortabila, atunci o rochie in plus, o masina in plus, o jucarie in plus nu vor mai aduce proportional mai multa bucurie.

Si pentru ca in multe domenii stiintifice ceea ce se intampla la nivel micro reflecta un proces care este intalnit si la nivel macro, unii cercetatori au studiat relatia dintre satisfactia vietii si puterea de cumparare la modul general pentru populatia mai multor tari. Redau mai jos intregul tabel al rezultatelor, pentru ca informatiile prezentate par relevante impreuna. Satisfactia vietii a fost evaluata pentru fiecare persoana intervievata pe o scala de la 1 la 10. Puterea de cumparare a fost evaluata pe o scala de la 1 la 100, raportat la cea a Statelor Unite (100)

Tara                                      Satisfactia vietii              Puterea de cumparare

  1. Bulgaria                        5,03                                    22
  2. Rusia                           5.37                                     27
  3. Belarus                        5,52                                     30
  4. Letonia                         5,70                                     20
  5. Romania                      5,88                                    12
  6. Estonia                         6,00                                    27
  7. Lituania                         6,01                                   16
  8. Ungaria                        6,03                                    25
  9. Turcia                           6,41                                    22
  10. Japonia                         6,53                                   87
  11. Nigeria                          6,59                                   6
  12. Korea de Sud               6,69                                   39
  13. India                              6,70                                  5
  14. Portugalia                     7,07                                   44
  15. Spania                          7,15                                  57
  16. Germania                     7,22                                  89
  17. Argentina                      7,25                                  25
  18. China                            7,29                                  9
  19. Italia                              7,30                                  77
  20. Brazilia                          7,38                                 23
  21. Chile                              7,55                                 35
  22. Norvegia                       7,68                                 78
  23. Finlanda                        7,68                                 69
  24. SUA                              7,73                                100
  25. Olanda                          7,77                                 76
  26. Irlanda                           7,88                                 52
  27. Canada                         7,89                                 85
  28. Danemarca                  8,16                                 81
  29. Elvetia                          8,36                                 96

Urmarind in mare tabelul, putem vedea ca sustine concluziile de mai sus: in general, cu cat puterea de cumparare intr-o tara creste, locuitorii ei tind sa se declare mai satisfacuti cu viata lor… pana la un punct. Se pare ca dupa ce produsul intern brut depaseste 8000 $ pe cap de locuitor corelatia dintre puterea de cumparare si satisfactie dispare. Astfel, danezii si elvetienii sunt mai fericiti decat noi, romanii. Insa nu prea are mare relevanta daca esti american, finlandez, irlandez sau canadian. Indiferent de puterea de cumparare, la acel nivel satisfactia vietii variaza destul de putin.

Sunt interesante insa de urmarit si exceptiile: China, India si Nigeria sunt tarile cu cea mai mica putere de cumparare, insa locuitorii acestor tari sunt destul de multumiti de vietile lor. Prin comparatie cu romanii, ei o duc mult mai greu si totusi se declara mai fericiti. Pare deci ca exista pentru ei alti factori semnificativi care sustin starea de bine.

In aceeasi directie merge si analiza schimbarii in puterea de cumparare a tarilor bogate: in ultimii 50 ani puterea reala de cumparare in tari precum SUA, Franta si Japonia s-a dublat. In tot acest timp insa satisfactia vietii lor a ramas aceeasi.

Un alt studiu interesant s-a facut in cadrul aceleiasi tari, SUA, unde s-a studiat nivelul de satisfactie in functie de venit. Concluziile au fost aceleasi: cei foarte saraci erau mai nefericiti decat cei bogati. Partea interesanta este insa ca intre americanii de rand care aveau un venit decent si chiar cei din topul Forbes, cu averi de peste 125 milioane de dolari diferentele de satisfactie a vietii erau foarte mici sau inexistente.

Fiecare dintre noi putem trage concluzii diferite din aceste informatii. O idee constructiva care pare comuna in toate aceste studii este ca 1 Ron, 1 dolar, 1 lira par sa aiba valori diferite atunci cand ne referim la cata fericire pot cumpara. Prin urmare, pare ca intrebarea pe care ar fi util sa ne-o punem atunci cand cheltuim, sa spunem, 50 Ron pe ceva este: imi aduce asta fericire/satisfactie proportionala cu suma cheltuita? De asemenea, atunci cand alegem sa lucram cu 2 ore in plus pe seara pentru a fi platiti cu X Ron in plus, imi aduc acei X Ron suficient de multa fericire/satisfactie incat sa renteze cele 2 ore pe zi?

Si pentru ca intelepciunea populara nu a asteptat astfel de studii pentru a promova opinii despre bani si fericire, inchei cu cateva citate despre relatia dintre cele doua. Desi transmit mesaje diferite, am aflat din cele de mai sus ca ele nu se contrazic:

  • Am fost si bogata, am fost si saraca. Bogata e mai bine. (Sophie Tucker)
  • Banii n-aduc fericirea. (proverb)
  • O femeie trebuie sa aiba bani si o camera a sa daca vrea sa scrie fictiune. (Virginia Woolf)
  • Facutul banilor nu e dificil in sine, ce e mai greu este sa-i faci printr-o ocupatie care sa merite sa-i dedici viata. (Carlos Ruiz Zafon)
  • Exista o singura categorie sociala care se gandeste mai mult la bani decat cei bogati, si anume cei saraci. (Oscar Wilde)
  • Cel care dispretuieste banii nu i-a obtinut prin metode oneste; cel care ii respecta, i-a castigat prin fortele sale. (Ayn Rand)
  • E clar ca e un buget. Are multe numere in el. (George W. Bush)

 

 

Share

Nevoia de a fi la fel si nevoia de a fi diferiti

Vad adesea oamenii ca pe niste fructe. Nu sunt unele mai bune si altele mai rele, sunt doar diferite: unele sunt mici, altele mari, unele se coc in mai, altele in octombrie, unele sunt dulci, altele acrisoare, unele sunt de la noi, altele sunt exotice. Daca ar fi sa atingem partea jucausa din noi si sa le personificam, fructele care se coc in luna iulie ar sti toate cum e sa te coci in iulie, iar daca intr-un an aceasta luna ar fi una friguroasa, ele toate ar intelege cat de socant si de greu este; pe de alta parte daca i-am spune unui mar ca este para, ne-ar spune ca el nu este lunguiet si atat de dulce precum para. Ceea ce n-ar insemna ca para este rea, ci ca el este mar.

Nevoia de a fi la fel si nevoia de a fi diferit par a opuse, insa apar fiecare in momente diferite intr-o relatie (de prietenie, de lucru, de cuplu, familie etc):

-> Nevoia ca celalalt sa inteleaga din proprie experienta. Pe scurt, vorbim despre expresia romaneasca care spune ca este sau a fost “in aceeasi oala” ca noi.

Uneori nevoia noastra atunci cand vorbim cu cineva despre o experienta este aceea de a fi intelesi dincolo de cuvinte. E ca si cum cel cu care vorbim ar prinde si incarcatura emotionala, nu doar cuvintele. Uneori chiar nu exista cuvinte pentru a explica fiecare nuanta. A impartasi o experienta similara la nivel emotional ne poate apropia de o persoana la un nivel mai profund. Nu este neaparat necesar ca cealalta persoana sa fi trait aceleasi intamplari, cat ca ele sa fi avut un impact suficient de similar la nivel emotional, incat sa stie despre ce vorbim. Aceasta nevoie este de multe ori exprimata explicit de catre clienti in terapie, chiar din momentul in care aleg terapeutul: “Aveam nevoie sa vorbesc cu cineva tanar, ca mine”, “Ai copii? Mi-ar fi mai usor daca as sti ca stii despre ce vorbesc”

-> Nevoia de a ne diferentia de cel cu care suntem in relatie, fie ca este printr-o parere diferita intr-o discutie, gusturi diferite exprimate in legatura cu ceva, un “nu” pe care ne vine sa i-l spunem. Nevoia este deci de a ne arata diferiti intr-un fel si a fi in continuare acceptati de persoana respectiva ca fiind OK. Ea este deosebit de semnificativa pentru persoanele care au crescut intr-un mediu in care nu erau acceptate pareri diferite, ci se cerea conformarea fara comentarii la reguli. Copiii care au crescut in astfel de medii pot sa nu invete niciodata sa fie ei insisi. Definirea propriei persoane este exprimata foarte clar la copiii mici, de 2-3 ani, care incep sa respinga categoric tot ce nu le place. Ei fac asta exprimand simplu: “Nu!”, “Nu vreau.”, “Nu-mi place!”. Desi dificila pentru parinti, aceasta perioada este deosebit de importanta pentru copii. Ei arata pentru prima oara clar cum sunt, subliniind si respingand ceea ce nu sunt. Reactia adultilor din viata acestor copii este foarte importanta, iar respingerea copilului este cea mai nociva varianta. Aceasta este o etapa care o anticipeaza pe aceea a adolescentei, cand tinerii se diferentiaza de familia din care fac parte, formandu-si astfel identitatea de adulti tineri, parte a unei noi generatii.

Pentru persoanele care au fost respinse atunci s-au aratat ca fiind diferite (nu neaparat opuse) normei este important sa traiasca o experienta diferita in cabinetul de psihoterapie. Exprimarea propriilor pareri, gusturi, a propriei unicitati poate fi doar o etapa sau chiar scopul procesului terapeutic.

 

Enhanced by Zemanta
Share

Nevoia de a fi valorizat



Google

A fi valorizat pentru ceea ce suntem este o nevoie de baza in orice relatie. Nici o persoana nu se simte bine sa fie in relatie cu cineva care crede despre ea ca nu este buna de nimic.In relatia terapeutica a fi valorizat, apreciat sincer este extrem de important. Mai ales in abordarile terapeutice in care relatia dintre client si psihoterapeut are un rol central, este foarte important ca clientul sa stie ca va fi apreciat chiar si daca arata niste laturi ale sale cu care nu se mandreste.

Cred ca este important de mentionat ca tot ceea ce aduce clientul din momentul in care intra in cabinetul psihologic este valoros. Indiferent ca a venit cu simptome de depresie, anxietate, alte dificultati iar intr-o zi vine si vorbeste insistent despre vreme, mesajul important de transmis poate fi (desi nu e obligatoriu) ca nu simte sa intre in alte subiecte atunci. De ce nu vrea, asta poate sa fie sau poate sa nu fie usor de intuit pentru terapeut sau chiar pentru client.

Orice comportament, idee, sentiment aduce clientul in terapie se aduna in informatii importante. Uneori este posibil ca o reactie sa nu aiba sens nici pentru client, nici pentru terapeut. La un moment dat, insa, acea informatie se va lega de o alta si va capata un sens – poate predictibil, poate surprinzator. De aceea este important sa valorizam chiar si ceea ce pare incoerent, nepotrivit, superficial. Si prin a valoriza nu intelegem sa supra-interpretam, asa cum uneori se tem unii clienti. A valoriza un gest presupune sa il luam in seama in mod respectuos, sa il observam tinand cont ca este o informatie.

Uneori un client poate sa considere ca nu este nimic valoros intr-o caracteristica, un gest, un gand al sau. Si pot sa inteleg ca sunt anumite caracteristici, gesturi, ganduri care nu sunt valorizate de catre societate, religie, familie. Chiar si asa, in psihoterapie ele sunt informatii importante. Ele spun ceva despre procesul persoanei care a venit in terapie si de obicei au avut un scop pentru care au aparut initial. Atunci cand clientul ia in serios si intelege functia, scopul pe care il implinea de fapt un anumit comportament/raspuns psihologic, el face un pas important spre a il pastra/schimba/inlocui intr-un mod autentic, dupa cum va decide.

 

Share

Nevoi relationale – nevoia de siguranta



Google

Asa cum Maslow vorbea despre nevoile de supravietuire si siguranta ca fiind primare, de baza, Erskine a vorbit despre ecoul pe care acestea il au in relatiile dintre oameni. Asta pentru ca si intr-o relatie avem nevoie sa ne simtim in siguranta pentru a ne putea deschide. Pentru a putea sa fim noi insine intr-o relatie este nevoie sa putem “lasa garda jos”, iar asta ne lasa intr-un loc vulnerabil.

Sa spunem ca o persoana este trista din cauza unor probleme in familie. Un coleg de birou remarca si o intreaba ce este in neregula. Persoana intrebata va decide atunci daca simte sau nu sa dea detalii acelei persoane. Printre altele, decizia va depinde si de cat de “in siguranta” este pentru ea colegul. Este genul care apoi spune mai departe? Este genul care face glume pe seama informatiilor pe care le afla? Asculta si respecta ceea ce i se impartaseste? Pare genul care emite judecati de valoare? Exista temerea ca nu o va mai respecta pe persoana in cauza?

Toate aceste intrebari, precum si multe altele, sunt moduri prin care o persoana se poate proteja pe sine de situatia in care si-ar arata latura vulnerabila, pentru ca apoi sa fie ranita.

Si cum intr-un cabinet psihologic venim pentru a ne arata, macar dupa un timp, asa cum suntem, relatia cu psihoterapeutul devine si mai riscanta. Cum stiu ca persoana din fata mea nu va calca cu bocancii peste vulnerabilitatile mele? Cum stiu ca pot avea incredere? Pentru unele persoane “a avea incredere” reprezinta scopul general al terapiei. Si totusi, fiecare persoana are nevoie de niste criterii de a alege o persoana cu care sa se simta in siguranta.

In primul rand, ceea ce discutati cu psihoterapeutul dumneavostra este confidential prin lege. De asemenea, pentru a fi mai increzatori in etica psihoterapeutului, cel mai sigur este sa cereti recomandari de la persoane care au mai fost la/cunosc personal un psihoterapeut. Daca totusi il cautati pe internet, puteti cauta informatii despre asociatia din care face parte, acreditarile pe care le are.

In continuare, daca il cautati pe internet, puteti cauta un site care sa va “agate” cu ceva: sa va placa structura, subiectele despre care scrie, cum scrie, poze, culori, orice. Dupa ce alegeti, mergeti la o prima sedinta si vedeti astfel daca va simtiti in largul vostru cu psihoterapeutul ca persoana. Cu alte cuvinte, vedeti daca vi se potriveste, daca va vine sa vorbiti sau sa fiti in preajma sa.

Si pentru ca este dificil sa avem incredere in cineva de la o prima intalnire, este in regula si atunci cand persoanele venite in terapie simt nevoia sa testeze apele, sa discute despre subiecte mai usoare sau pur si simplu sa uite anumite informatii. Fiecare persoana capata incredere in straini in ritmul ei, iar a isi acorda timp pentru asta este un mod de a avea grija de propria persoana.

Mi-ar placea sa stiu ce aveti voi nevoie pentru a va simti in siguranta impreuna cu o persoana. Exista persoane in jurul vostru cu care va simtiti relaxati sa fiti voi insiva?

 

Share

Happy movie

English: Peace, love and happynessDaca va puneti zilele astea intrebari in legatura cu fericirea, daca v-a preocupat in ultima vreme sa gasiti ce anume ne face fericiti sau pur si simplu daca sunteti curiosi, iata un capat de ata pentru aceste intrebari…

Am participat ieri la un mic eveniment organizat de cei de la The Institute for Happyness pentru vizionarea filmului Happy Movie. Mi-a placut tare mult si mi-ar placea sa vi-l recomand. Filmul este de fapt un documentar despre diverse studii, cercetari si simple date empirice despre… ce-i face pe unii oameni sa fie mai fericiti decat altii.

Se pare ca jobul si conditiile in care traim (si pe care le creditam adesea ca fiind cele mai importante) au o importanta de aproximativ 10% pentru nivelul nostru de fericire. Ei spun ca genele au o importanta de 50%. Si atunci ce se intampla cu cei 40% ramasi? 40% din cat de fericiti suntem depinde de ceea ce ei au numit “comportament intentionat”. Cu alte cuvinte, prin ceea ce alegem noi sa facem, modul cum alegem noi sa traim putem sa influentam nivelul fericirii noastre.

Am putea spune apoi… pai si ce ar trebui sa fac? Documentarul exploreaza mai departe ce anume fac oamenii care sunt fericiti, ce fac cei nefericiti, precum si care sunt calitatile/activitatile comune.

Pentru intreaga experienta va recomand vizionarea filmului. Mai multe informatii despre viitoare vizionari sau alte proiecte puteti gasi la www.instituteforhappiness.ro .

Filmul il puteti viziona (pentru o suma destul de mica, 2.99$) pe site-ul: www.thehappymovie.com .

Vizionare placuta! :)

Share
Enhanced by Zemanta

Nevoi relationale



Google
Am tot auzit de-a lungul timpului frânturi de conversatii ce contineau “incurajari” intrate deja in limbajul popular: “Dar ai casa, ai masina, ar trebui sa fii fericit!” sau “Pai sotul tau nu te inseala, se poarta frumos cu tine, ce mai vrei de la el?”.

Multa lume a auzit de piramida nevoilor a lui Maslow. Ea prioritizeaza nevoile noastre astfel: intai si intai ne vom indrepta energia catre nevoile fiziologice. Dupa ce acestea sunt hranite, principala noastra grija va fi siguranta noastra de zi cu zi. Ne putem ocupa apoi de hranirea nevoilor de apartenenta sociala, apoi de nevoile care au legatura cu stima de sine si, dupa ce acestea au fost implinite, ne directionam energia catre nevoia de realizare personala. Cu alte cuvinte, ne va fi greu sa ne concentram pe a fi creativi sau a fi motivati de proiectele de la munca in conditiile in care aflam ca cineva tocmai ne-a spart casa sau cand ne simtim foarte rau fizic. Teoria lui Maslow spune ca ne putem concentra pe nevoile de la varful piramidei doar in masura in care cele de mai jos au fost satisfacute.

piramida_maslow

In completarea acestei piramide putem vorbi insa si de un alt tip de nevoi, care se suprapun partial cu nevoile despre care vorbeste Maslow, insa sunt vazute dintr-o alta perspectiva: nevoile relationale.

Imi propun sa scriu cateva cuvinte despre fiecare dintre aceste nevoi, pe care in timp le-am descoperit ca fiind mult mai semnificative decat tindem sa le dam credit. Richard Erskine vorbeste despre ele in cartea sa, Beyond Empathy si numeste 8 nevoi relationale:

  • Securitate
  • Valorizare
  • Acceptare
  • Mutualitate
  • Definirea de sine
  • A avea impact
  • Initiativa din partea celuilalt
  • Exprimarea iubirii

Daca vreuna dintre ele v-a sarit in ochi, veti putea citi mai multe despre ea in urmatorul post.

 

Share

Revenirea dupa o trauma

Support-438458_960x368 Rezilienta psihologica este termenul care descrie capacitatea noastra de a ne reveni dupa o trauma. Termenul vine din industrie si se refera la abilitatea unui material de a reveni la forma initiala, ca un covor pe care se paseste si revine la aspectul initial odata ce nu mai pasim pe el.

Cum reusesc unii dintre noi sa aiba aceasta calitate si deci sa treaca peste traume, revenind la modul de a functiona (se presupune ca echilibrat) dinainte? Uneori traumele sunt multiple, alteori au o intensitate greu de imaginat. Si totusi, unii oameni au resursele necesare

Se pare ca printre factorii importanti se alfla si suportul pe care il avem de la cei din jurul nostru, de la primele persoane pe care le vedem dupa o trauma, la familia sau prietenii care ne sustin. Un psihoterapeut cu multa experienta si pe care il apreciez mult spunea de curand ca “trauma nu este trauma doar pentru ca se intampla, ci si pentru ca nu exista nimeni s-o asculte…”

Si atunci, intr-o cultura care promoveaza adesea individualismul, cum facem sa ne pastram un sistem de suport, o baza de siguranta? Voi cum faceti?

Share

Bun venit! :)

M-am decis greu sa completez structura site-ului www.cabinetpsihologic.eu cu un blog. Am negociat cu mine insami, m-am gandit, m-am razgandit… Mi-am impartit timpul, mi-am impartit prioritatile… Asa fac eu acum, nu-mi place sa ma incarc cu lucruri pe care nu mi le doresc sigur-sigur.

Pana la urma astazi, la sfarsit de ianuarie, am decis ce vreau sa scriu, pentru cine si de ce.

  • Ca sa o iau invers, vreau sa scriu pentru ca imi doresc sa adaug o parte “vie”, dinamica site-ului.
  • Voi scrie pentru aceia dintre voi care sunt interesati de domeniul dezvoltarii personale, fie ca sunteti intr-o perioada de cautari, tensiuni sau doar curiozitati de zi cu zi.
  • Iar despre ce voi scrie… asta urmeaza sa descoperim, caci imi propun sa va iau cu mine in preocuparile mele, descoperirile, intrebarile zilnice. Fie ca asta inseamna articole, anunturi sau doar scurte intrebari si ganduri, sper sa fie un tablou destul de colorat incat sa gasiti fiecare ceva util pentru procesul dezvoltarii voastre.

Asadar, dupa cum spunea un banc faimos: “Pe cai, vitejii mei! Iar daca n-aveti cai… pe curand!”

Share