Javascript DHTML Drop Down Menu Powered by dhtml-menu-builder.com

CABINET PSIHOTERAPIE
tel. 0735-548.829

Str. Schitu Magureanu 27-33
sect. 1 Bucuresti

ale. gheorghe @ gmail.com

 

cabinet psihologic meniu seo

 

Rivaltatea intre frati

 

Pentru a intelege mai bine gelozia fraterna, haideti sa ne imaginam un copil care, de cand se stie pe lume, a fost singurul copil al parintilor lui, a avut parte de toata dragostea si atentia lor. Apoi, brusc, apare un alt copil. Si acel copil "revendica" aceeasi parinti si vrea si el dragostea, atentia si timpul lor. Pentru copilul mai mare, acest lucru poate fi trait ca fiind catastrofic. Realitatea este ca timpul si energia parintilor sunt limitate, iar aici copilul cel mare are o pierdere reala. Totusi, el poate fi invatat ca dragostea parintilor nu este limitata. Copilul va fi la fel de iubit chiar si daca a aparut cel mic. Claude Steiner, scriitor si psihoterapeut, a scris o poveste pe intelesul copiilor care se adreseaza exact acestui aspect. Ea poate fi citita gratuit pe internet, tradusa in limba romana, la http://www.emotional-literacy.com/fuzzyrom.htm

Copilul cel mare are nevoie in continuare de dragostea si timpul sau din partea parintilor, care sa nu vina in competitie cu dragostea si timpul fratelui sau. In locul competitiei, parintii il pot invita pe acesta catre cooperare. Ii aduc un fratior sau o surioara, iar copilul cel mare poate sa-l invete pe cel mic lucruri noi, se poate juca cu el, si se poate bucura, impreuna si in mod egal cu el, de atentia si dragostea parintilor.

Aceasta diferenta de abordare se simte si in cazul celui mic. Competitia nu poate decat sa-l dezavantajeze si sa-l frustreze, mai ales cat timp abilitatile lui nu s-au dezvoltat la un nivel apropiat celui mare. Tot ce-i ramane de facut este sa "castige" prin alte metode, care de obicei nu sunt constructive.

De aceea, parintii trebuie sa incurajeze relatii de tip parteneriat sau mentor-ucenic intre frati, fata de aceea a doi participanti la o licitatie. Competitia poate fi constructiva si prietenoasa, de tipul "ia uita-te ce a facut sora ta! Hai sa faci si tu la fel!", cu conditia sa ne oprim atunci cand observam ca produce frustrare. Atunci putem apela la alte metode de a incuraja copilul, cum ar fi o explicatie sau o recompensa.

Aici conteaza si ce fel do comportament ne dorim sa incurajam. Unele comportamente/caracteristici pe care parintii le doresc de la copiii lor sunt de fapt moduri prin care acesti copii se vor integra in societate. De exemplu, sa foloseasca furculita cand mananca, sa spuna "te rog" sau sa treaca strada pe culoarea verde a semaforului. Sunt insa caracteristici pe care parintii le valorizeaza, insa pe copii nu-i fac fericiti sau nu se potrivesc cu potentialul si nevoile lor. De exemplu, unii parinti isi pot dori sa aiba copii care sa fie sociabili, cand copiii lor se simt mai bine retrasi; isi pot dori sa fie performanti la scoala, cand copiii lor sunt foarte creativi si artistici.

Este esential faptul ca fiecare dintre copii are nevoile sale, in functie de varsta, sex si personalitate. De aceea este de evitat sa dam pe unul dintre copii drept exemplu general pentru cum ar trebui sa fie sau sa se comporte celalalt. In acest caz, unul dintre copii este valorizat, iar celalalt nu. Mesajul poate ajunge la copil sub forma: "Daca vrei sa te apreciem (iubim), trebuie sa renunti la cum esti tu si sa fii ca fratele tau". Acest lucru le aduce permanent aminte ca "nu e ok ca tine". Unele subiecte de competitie pot fi mai putin nocive sau chiar constructive. Aprecierea parintilor insa, precum si timpul de calitate petrecut cu copiii sunt categoric meritate de toti in aceeasi masura, chiar daca sub forme diferite.

           

 

 

 

www.cabinetul-de-psihoterapie.ro atacul de panica www.bebenou.ro  www.outletdecopii.ro  www.hainecopii.store.ro www.psihoterapieat.ro papioane bretele butoni camasa cadouri barbati sisteme supraveghere lenjerii pat

Magazin de haine pentru copii